Constituţia Republicii Socialiste România din 21 august 1965

Constituţia a fost adoptată de Marea Adunare Naţională în şedinţa din 21 august 1965 şi a intrat în vigoare la data adoptării, abrogând expres pe aceeaşi dată Constituţia din 1952. In forma iniţială ea era formată din 114 articole cuprinse în 9 titluri.

În primele trei articole este definită România ca “republică socialistă “-“stat al oamenilor muncii de la oraşe şi sate, suveran, independent şi unitar. Teritoriul său este inalienabil şi indivizibil.”( art.1), este caracterizată puterea politică şi orânduirea socială : „ Întrega putere în Republica Socialistă România aparţine poporului, liber şi stăpân pe soarta sa. Puterea poporului se întemeiază pe alianţa muncitorească-ţărănească. In strânsă unire, clasa muncitoare - clasa conducatoare în societate -, ţărănimea, intelectualitatea, celelalte categorii de oameni ai muncii, fără deosebire de naţionalitate, construiesc orânduirea socialistă, creând condiţiile trecerii la comunism. ”( art.2) “In Republica Socialistă România forţa politica conducătoare a întregii societăţi este Partidul Comunist Român”.( art.3)
În continuare sunt trecute în revistă prevederile şi articolele care privesc , direct sau indirect , economia , în general, şi industria de petrol şi gaze , în special.

Economia naţională “este o economie socialistă, bazată pe proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie” în care “exploatarea omului de către om este pentru totdeauna desfiinţată şi se înfăptuieşte principiul socialist al repartiţiei după cantitatea şi calitatea muncii. Munca este o îndatorire de onoare pentru fiecare cetăţean al ţării.”( art.5)

Forma de proprietate asupra mijloacelor de producţie este proprietatea socialistă –„ fie proprietate de stat - asupra bunurilor aparţinând întregului popor, fie proprietate cooperatistă - asupra bunurilor aparţinând fiecărei organizaţii cooperatiste.” ( art.6)

„Bogăţiile de orice natura ale subsolului, minele, terenurile din fondul funciar de stat, pădurile, apele, izvoarele de energie naturală, fabricile şi uzinele, băncile, întreprinderile agricole de stat, staţiunile pentru mecanizarea agriculturii, căile de comunicaţie, mijloacele de transport şi telecomunicaţii de stat, fondul de stat de clădiri şi locuinţe, baza materială a instituţiilor social-culturale de stat, aparţin întregului popor, sânt proprietate de stat.” ( art.7)

„Comerţul exterior este monopol de stat.” (art.8)

Conducerea economiei naţionale este asigurată de către statul socialist român care “ organizează , planifică şi conduce economia natională; apără proprietatea socialistă; garantează exercitarea deplină a drepturilor cetăţenilor, asigură legalitatea socialistă şi apără ordinea de drept” (art.13)

[Potrivit Constituţiei ,organul suprem al administraţiei de stat este Consiliul de Miniştri care ” exercită conducerea generală a activităţii executive pe întreg teritoriul ţării „ ( art.77 şi 78 )

Consiliul de Miniştri este ales de Marea Adunare Naţională pe durata legislaturii, în prima sesiune a acesteia şi funcţionează până la alegerea noului Consiliu de Miniştri în legislatura următoare.

“Consiliul de Miniştri se compune din: primul-ministru, viceprim-miniştrii, miniştrii, miniştrii secretari de stat, precum şi preşedinţii altor organe centrale ale administraţiei de stat prevăzuţi prin lege. Din Consiliul de Miniştri fac parte, de asemenea, ca membri, preşedintele Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, preşedintele Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, preşedinta Consiliului Naţional al Femeilor şi primul-secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist. Consiliul de Miniştri poate să-şi constituie un Birou Executiv pentru rezolvarea operativă a problemelor curente şi urmărirea executării hotărârilor Consiliului de Ministri.” (art. 81)
Consiliul de Miniştri îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului conducerii colective, asigurând unitatea de acţiune politică şi administrativă a ministerelor şi a celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat. (art. 82)

“Ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat înfăptuiesc politica statului în ramurile sau domeniile de activitate pentru care au fost înfiinţate. Ele conduc, îndrumă şi controlează întreprinderile, organizaţiile economice şi instituţiile de stat din subordinea lor.” (art. 83)
Constituţia a intrat în vigoare la data adoptării, adică 21 august 1965, abrogând expres pe aceeaşi dată Constituţia din 1952. In forma iniţială ea era formată din 114 articole cuprinse în 9 titluri.
Constituţia a fost republicată în următoarele numere din "Buletinul Oficial": 22/20 februarie 1968; 34/16 martie 1969; 44/4 mai 1972; 56/8 aprilie 1974; 167/27 decembrie 1974; 65/29 octombrie 1986. La ultima republicare,

LEGEA Nr. 9 din 20 iunie 1973 privind protecţia mediului înconjurător

adoptarea acestei legi a avut în vedere exigenţele tot mai mari impuse pe plan internaţioanal în acest domeniu şi dorea să demonstreze poziţia modernă a României faţă de “ problemele globale ale omenirii”.
În preambulul legii se arăta : „ Îndeplinirea obiectivului fundamental al politicii Partidului Comunist Român - satisfacerea tot mai completă a necesităţilor materiale şi spirituale ale întregului popor - impune ca dezvoltarea multilaterală a forţelor de producţie, având la bază valorificarea superioară a resurselor materiale şi umane ale ţării şi folosirea din plin a cuceririlor progresului tehnico-ştiinţific contemporan, să se desfăşoare în condiţiile protejării mediului înconjurător, factor de importanţă vitală pentru societatea noastră.
Pentru a sublinia încadrarea protecţiei mediului în dezvoltarea planificată a economiei naţionale , se prevedea că: „pentru realizarea protecţiei mediului înconjurător a devenit necesar ca, odată cu înfăptuirea amplului program de dezvoltare economico-socială a ţării stabilit de Congresul al X-lea al partidului, să se adopte un ansamblu de măsuri a căror aplicare să asigure menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii mediului, corespunzător cerinţelor ocrotirii naturii şi desfăşurării armonioase a vieţii umane.
Având drept scop “aplicarea , în mod unitar, în cadrul unei politici de stat, a măsurilor necesare pentru protecţia mediului înconjurător”, legea prevedea în esenţă elementele redate în continuare .
“ În Republica Socialistă România protecţia mediului înconjurător constituie o problemă de interes naţional,este parte integrantă, de importanţă deosebită, a activităţii generale de dezvoltare economico-socială planificată a ţării, în concordanţă cu principiile fundamentale ale politicii partidului şi statului privind constituirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate.” ( art.1)

Înfăptuirea politicii de protecţie a mediului înconjurător este o îndatorire de bază permanentă, a organelor şi organizaţiilor de stat, cooperatiste şi a celorlalte organe şi organizaţii obşteşti, a tuturor cetăţenilor. ( art.3)
Sunt definite principalele concepte şi noţiuni specifice domeniului la care se referă legea.
Mediul înconjurător este definit în înţelesul legii ca fiind constituit din “ totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi prin activităţi umane care, în strânsă interacţiune, influenţează echilibrul ecologic, determină condiţiile de viaţă pentru om, de dezvoltare a societăţii.”
Echilibrul ecologic este şi el definit ca “raportul relativ stabil creat în decursul vremii între diferitele grupe de plante, animale şi microorganisme precum şi interacţiunea acestora cu condiţiile mediului în care trăiesc.” ( art.4)
Protecţia mediului înconjurător are ca scop „păstrarea echilibrului ecologic, menţinerea şi ameliorarea calităţii factorilor naturali, dezvoltarea valorilor naturale ale ţării, asigurarea unor condiţii de viaţă şi de muncă tot mai bune generaţiilor actuale şi viitoare.”
” Protecţia mediului înconjurător se realizează prin utilizarea raţională a resurselor naturale, prevenirea şi combaterea poluării mediului înconjurător şi a efectelor dăunătoare ale fenomenelor naturale. „

Poluarea mediului înconjurător, în înţelesul legii, „constă în acele acţiuni care pot produce ruperea echilibrului ecologic sau să dăuneze sănătăţii, liniştii şi stării de confort a oamenilor ori să provoace pagube economice naţionale, prin modificarea calităţii factorilor naturali sau creaţi prin activităţti umane.” ( art.5) Factorii naturali ai mediului înconjurător supuşi protecţiei, în condiţiile legii, sunt: aerul;apele;solul şi subsolul; pădurile şi orice altă vegetaţie terestră şi acvatică; fauna terestră şi acvatică; rezervaţiile şi monumentele naturii, aşezările omeneşti şi ceilalţi factori creaţi prin activităţi umane . (art.6)

În vederea protecţiei mediului înconjurător, organele şi organizaţiile de stat, cooperatiste şi celelalte organe şi organizaţii obşteşti, potrivit atribuţiilor ce le revin în conformitate cu reglementările în vigoare, au , potrivit legii , următoarele obligaţii principale :
 folosirea raţională a resursele naturale, prin valorificarea superioară, cu înaltă eficienţă economică, a acestora în concordanţă cu cerinţele de menţinere şi îmbunătăţire a calităţii mediului înconjurător, asigurând condiţiile de refacere şi dezvoltare a resurselor naturale regenerabile;
 asigurarea îmbinării organice a criteriilor de eficienţă economică cu cele de ordin social în activitatea de sistematizare a teritoriului şi a localităţilor urbane şi rurale în acord cu măsurile de protecţie a mediului înconjurător;
 adoptarea de tehnologii de producţie care nu duc la poluarea mediului înconjurător sau echiparea instalaţiilor tehnologice generatoare de poluanţi cu dispozitive şi instalaţii eficiente, pentru prevenirea poluării ori reducerea poluanţilor la limitele admisibile stabilite prin norme legale de protecţie a mediului înconjurător;
 luarea de măsuri pentru prevenirea sau limitarea efectelor dăunătoare ale fenomenelor naturale asupra mediului înconjurător;
 recuperarea si valorificarea substanţelor utilizabile conţinute de deşeurile ori reziduurile provenite din activităţi economico-sociale;
 reţinerea , neutralizarea şi depozitarea reziduurilor nerecuperabile în condiţiile stabilite prin norme legale de protecţie a calităţii factorilor de mediu;
 producerea şi folosireade mijloace de transport care nu poluează aerul ori ceilalţi factori de mediu sau asigurarea echipării acestora cu dispozitive de reducere a nocivităţii gazelor de eşapament şi a zgomotului la limitele admisibile stabilite prin normele legale de protecţie a mediului înconjurător;
 producerea de pesticide şi alte substanţe chimice cu nocivitate şi remanenţă cât mai redusă şi să ia măsuri pentru folosirea lor raţională;
 asigurarea dezvoltării cercetării ştiinţifice cu privire la protecţia mediului înconjurător;
 adoptarea de măsuri corespunzătoare pentru ridicarea continuă a nivelului de instruire şi educare a tuturor cetăţenilor ţării, în vederea participării lor active la înfăptuirea politicii partidului şi statului privind protecţia mediului înconjurător;
 promovarea largă a acţiunilor de cooperare internaţională tehnică, economică şi ştiinţifică în

 În diferitele capitole ale legii sunt prevăzute măsuri privind protecţia factorilor mediului înconjurător: aerul ( art.8 - 10), apa ( art11- 15), solul ( art16- 20) constând în interzicerea evacuării de substanţe dăunătoare mediului , punerea şi menţinerea în funcţiune de utilaje şi tehnologii poluante , utillizarea unor mijloace de prevenire a poluării etc.

Pentru protecţia subsolului şi a resurselor sale naturale , pe lângă măsuri de tipul celor citate , se prevăd obligaţii pentru organizaţiile de stat sau cooperatiste de “ execuţie a lucrărilor geologice şi celor de extracţie a substanţelor minerale utile sau exploatarea acestor resurse numai pe baza reglementărilor legale, ţinând seama de prevederile planurilor anuale şi de perspectivă pentru dezvoltarea economiei naţionale .” ( art.21). Sunt prevăzute , de asemenea , măsuri privind :
 asigurarea condiţiilor de refacere a resurselor naturale regenerabile şi a unui raport corespunzător între volumul rezervelor deschise şi al celor pregătite pentru exploatare;
 adoptarea de măsuri pentru a preveni degradarea mediului îconjurăor ca urmare a lucrăilor de extracţe a materiilor prime care pot pune în pericol stabilitatea terenurilor, a construcţiilor, a altor obiective economice sau sănătatea populaţiei.
În alte secţiuni ale legii sunt dezvoltate prevederi referitoare la protecţia: pădurilor şi a altor forme de vegetaţie, faunei terestre şi acvatice, rezervaţiilor şi a monumentelor naturii, aşezărilor omeneşti şi a celorlalţi factori de mediu creaţi prin activităţi umane.
Privind aplicarea “ politicii partidului şi statului cu privire la proteţia mediului înconjurător “, legea prevede că aceasta se realizează de organele şi organizaţiile de stat, cooperatiste şi celelalte organe şi organizaţii obşteşti.
” Ministerele, celelalte organe centrale şi locale ale administraţiei de stat, organele centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti, care au în subordine unităţi economice şi sociale a căror activitate poate dăuna mediului înconjurător, au următoarele sarcini “ :
 să stabilescă şi să aplice măsurile ce se impun pentru desfăşurarea activităţii uniăţatilor existente, cu respectarea normelor legale de protecţie a mediului înconjurător;
 să asigure, pentru noile uniăţi sau dezvoltarea celor existente, concomitent cu desfăşurarea lucrărilor de cercetare şi proiectare a tehnologiilor de producţie, determinarea cu precizie a nocivităţii poluanţilor rezultaţi, precum şi stabilirea şi includerea în proiecte a procedeelor de reţinere sau neutralizare a acestora;
 să ia măsuri ca la stabilirea amplasamentelor pentru noile unităţi de producţie să se asigure protejarea cu precădere, a zonelor de locuit din aşezările omeneşti;
 să asigure în calitate de beneficiari de investiţii, mijloacele materiale şi financiare pentru realizarea lucrărilor şi măsurilor necesare protecţiei mediului înconjurător, precum şi pentru urmărirea emisiilor de poluanţi la sursă;
 să asigure funcţionarea la parametrii proiectaţi şi perfecţionarea instalaţiilor, utilajelor şi dispozitivelor de protecţie a mediului înconjurător;
 să ia măsuri ca personalul unităţilor din subordine să-şi însuşească cunoştinţele de protecţie a mediului înconjurător în legatură cu activităţile pe care le desfăşoară. “ (art.43.)
Sunt stabilite în mod distinct sarcini ale diferitelor organe de stat : Ministerul Sănătăţii ( art.45), Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor ( art.46), Consiliul Naţional al Apelor ( art.47), Ministerul Minelor, Petrolului şi Geologiei (” măsurile necesare pentru protecţia zăcămintelor minerale utile şi asigură controlul respectării normelor de protecţie a subsolului”) ( art.47), Ministerul Industriei Chimice (“va stabili şi aplica tehnologii îmbunătăţite de producere a carburanţilor şi lubrifianţilor, actualizând standardele de calitate a acestora, potrivit normelor de prevenire a poluării aerului”.) ( art.47)etc.

Pentru “coordonarea activităţii de protecţie a mediului înconjurător” , legea prevede înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Protecţia Mediului Inconjurător, “ organ central de specialitate, larg reprezentativ, subordonat Consiliului de Miniştri.”( art.62)

“ Consiliul Naţional pentru Protecţia Mediului Inconjurător este alcătuit din 70-80 membri.
In consiliul naţional sunt numiţi oameni de ştiinţă, cercetători, proiectanţi, cadre didactice, medici, ingineri şi alţi specialişti a căror activitate este legată de problemele protecţiei mediului înconjurător, reprezentanţi ai conducerilor unor ministere, altor organe centrale, ai Academiei Republicii Socialiste România, ai academiilor de ştiinţe şi ai unor organe centrale ale organizaţiilor cooperatiste şi altor organizaţii obşteşti, precum şi unii membri ai organelor teritoriale pentru protecţia mediului înconjurător.
Componenţa şi modul de funcţionare a consiliului naţional se stabilesc, la propunerea Consiliului de Miniştri, prin decret al Consiliului de Stat.” ( art.69)

”Pentru îndrumarea şi coordonarea activităţii privind protecţia mediului înconjurător pe raza teritorial-administrativă a judeţelor şi a municipiului Bucureşti, se înfiinţează comisii pentru protecţia mediului înconjurător, organe subordonate Consiliului Naţional pentru Protecţia Mediului Inconjurîtor şi comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti.
Comisiile pentru protecţia mediului înconjurător sunt numite prin hotăriri ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti. “ ( art.70)
În capitolul 5 al Legii se stabilesc sancţiuni pentru nerespectarea diferitelor dispoziţii legale cu privire la protecţia mediului înconjurător .