Editorial
In memoriam Andrei-Răzvan Grigorescu
Nimic nu este mai greu decât să aşterni pe hârtie gânduri despre cei apropiaţi, plecaţi brusc de lângă noi spre o lume mai bună.
După ce vestea rea te loveşte năprasnic şi după ce îţi ştergi primele lacrimi, începi să-ţi reproşezi că nu te-ai bucurat suficient de darurile oferite de prietenia lor, că nu le-ai spus cât de mult îi preţuiai şi ce au însemnat ei pentru viaţa ta.
Astfel de sentimente mă apasă de la moartea prietenului meu de o viaţă, a aceluia pe care cu respect, admiraţie şi dragoste îl numeam “Boss”.
Pentru ai păstra o amintire cât mai luminoasă , pe măsura vieţii şi faptelor sale, mă străduiesc să mă conving că trecerea în nefiinţă este doar o plecare spre necunoscut, spre marea speranţă a nemuririi. ( S.S)
“ Mourir c’est partir un peu “
Pentru evocarea unor momente din viaţa profesională, din activităţile complexe în care s-a implicat cu dăruire , a caldelor raporturi umane pe care le-a întreţinut cu colaboratorii săi, am rugat pe câţiva din cei mulţi care i-au fost aproape în diferitele etape ale vieţii să-şi amintească cum a fost “ OMUL” Andrei Răzvan Grigorescu.
Fie ca gândurile noastre bune să ţină trează amintirea despre cel care ne-a fost şef şi prieten.
Odihnescă-se în pace!”
Am fost colegi de liceu la cel mai bun liceu din Piteşti – Liceul nr. 1 „Nicolae Bălcescu”, actualmente Liceul „Brătianu” şi amândoi am îmbrăţişat profesia de inginer chimist, absolvind Facultatea de Chimie Industrială din Bucureşti.
Ne-am reîntâlnit în 1987, eu, proaspăt angajat în Ministerul Industriei Chimice, el, promovat adjunct al ministrului după ce parcursese toate etapele unei cariere prodigioase: inginer de schimb, şef secţie, inginer şef, director general la ARPECHIM Piteşti, director de centrală industrială şi apoi adjunct al ministrului.
Am colaborat extraordinar de bine cu „Andy”, cum îi spuneau colegii, atât în perioada 1987 – 1990 când era adjunct al ministrului, cât mai ales în perioada 2001 – 2004, când a fost numit secretar de stat în Ministerul Economiei şi Comerţului iar problemele industriei chimice şi petrochimice, de care mă ocupam, erau mult mai greu de rezolvat.
Personalitatea sa, modul de lucru deschis şi nesofisticat şi profesionalismul lui l-au făcut un exemplu de conducător eficient, inspirat şi iubit de colaboratori.
Pentru tot ce a făcut Andrei Răzvan Grigorescu, şi-a înscris numele la loc de frunte printre personalităţile de marcă ale industriei chimice şi petrochimice din România.
Trecerea în nefiinţă a lui Andrei Grigorescu este o mare pierdere şi durere atât pentru colegi, pentru cei care l-au cunoscut şi au lucrat cu el cât şi pentru industria românească.
Stelian Bănăţeanu
Director General Adjunct
MICh, MIC, MEC, MEF (1985 – 2009)
A murit un OM
A plecat dintre noi, prematur, Andrei Răzvan Grigorescu, după o scurtă şi grea suferinţă, una din personalităţile marcante ale industriei române, cunoscut în ţară şi străinătate, un exemplu de pregătire profesională pentru colegii din industrie şi din minister. A avut rare calităţi de conducător, atât în mari unităţi industriale, cât şi în minister.
Am lucrat împreună în coordonarea ramurilor industriei prelucrătoare, în elaborarea strategiilor în sectoarele chimiei şi hidrocarburilor, apreciate în minister şi la guvern.
A dovedit un angajament total în activitate, spirit inventiv şi responsabil, un stil de lucru constructiv, de echipă, de neuitat pentru toţi care l-au cunoscut şi l-au apreciat.
Aceleaşi calităţi de manager le-a dovedit şi în activitatea patronală, începând cu crearea Federaţiei Patronatelor din Industria Petrol şi Gaze şi a Confederaţiei Patronale CONCORDIA, al căror membru fondator a fost, fiind preşedintele Federaţiei Patronale Petrol şi Gaze, până la decesul său, în 2010.
În toată activitatea lui a fost sprijinit de o familie excepţională, cu o soţie plină de devoţiune şi cu doi fii realizaţi profesional şi cu rare calităţi sufleteşti.
Personalitate complexă, Andi Grigorescu s-a ocupat de desăvârşirea sa spirituală, având apariţii şi lucrări apreciate, ceea ce mă face să cred că sufletul său trăieşte acum într-o lume superioară şi eternă.
Dumnezeu să-l odihnească !
Dr. Ing. Iulian Grădişteanu
Vice-preşedinte F.P.P.G.
L-am cunoscut în toamna anului 1983 când se afla printre studenţii Institutului Central de pregătire a cadrelor de conducere- şcoala superioară de management a acelei perioade .
Deşi îndeplinea o funcţie importantă -de director de uzină la Combinatul Petrochimic Piteşti- era modest şi un bun coleg. Se remarca prin optimism şi simţul umorului. Când se discutau probleme de specialitate intervenea cu pasiune şi dovedea o vocaţie reală de inginer, vocaţie pe care a pus-o în valoare în toată cariera sa prodigioasă.Temele de management îl atrăgeau în mod deosebit şi acest domeniu l-a preocupat constant toată viaţa.
Timp de circa 27 de ani am fost onorat cu prietenia sa şi , în calitate de colaborator în diferite etape ale carierelor noastre, m-am străduit să fiu la înălţimea exigenţelor sale.
M-a stimulat prin exemplul său şi prin aprecierile sale
Îmi este foarte greu să conturez în câteva cuvinte tot ceea ce a însemnat Andrei Răzvan Grigorescu pentru sectorul de petrol şi pentru industria românească, pentru mine şi pentru cariera mea , personal.
A fost un manager de excepţie , atât prin vocaţie , cât şi prin cunoştinţe şi calităţi pe care şi le-a dezvoltat continuu.Avea un spirit de analiză deosebit ,bazat probabil pe formaţia sa iniţială,de inginer chimist,dar şi pe o curiozitate vie în cunoaşterea de orice fel.
Posturile de conducere importante pe care le-a ocupat nu i-au influenţat comportamentul faţă de colaboratori,fiindu-i mai apropiat rolul de animator şi formator de echipe ,decât cel de şef care să fie ascultat necondiţionat.
Ştia şi îi plăcea să asculte atunci când interlocutorul avea ceva valoros de spus şi trata cu umor părerile “ mai deosebite”. Îi plăceau provocările în conducere, se avânta cu entuziasm în ele şi momentele de vârf ale carierei sale oferă multe exemple în acest sens: coordonarea unui sistem petrochimic naţional într-un moment în care acesta
“ duduia” prelucrând peste 34 milioane tone ţiţei pe an; sprijinirea cu entuziasm a măsurilor de restructurare a sectorului petrolier după 1989 (modernizarea sub toate aspectele a societăţii ”Arpechim”, înfiinţarea şi funcţionarea holdingului petrolier “Rafirom“şi a “Companiei Române de Petrol”, reorganizarea “Petrom“; coordonarea realizării a peste 27 de strategii ale industriei prelucrătoare etc).
S-a implicat şi ca manager în domeniul privat punându-şi în valoare îndrăzneala şi curajul, dar şi cunoştinţele şi abilităţile deosebite.În acest sens, trebuie remarcată contribuţia remarcabilă la organizarea pe principii moderne a activităţilor din grupul de companii “LUKOIL România”.
Până în ultimul moment al vieţii a crezut în revirimentul petrochimiei româneşti fiind un membru deosebit de activ al echipei de specialişti care au proiectat soluţiile tehnico-economice de repornire a instalaţiilor de la Piteşti în cadrul societăţii “Oltchim”.
Activitatea patronală a constituit, de asemenea, o provocare pe care a acceptat-o şi în care şi-a demonstrat calităţile de “constructor”.
I-am fost alături în încercarea de a aplica concepte şi metode moderne şi în domeniul patronal, de a dinamiza acest sector important pentru societate.
S-a dovedit din nou un spirit deschis, novator, un om de echipă, un fin cunoscător al oamenilor.
A fost un om generos care dăruia cu plăcere celor apropiaţi tot ceea ce el însuşi preţuia în mod deosebit, de la o idee, la o carte bună, de la obiecte personale, până la amintiri sau povestiri interesante.
Îţi simţim lipsa,” Boss”.
Silviu Sârghi
Am avut privilegiul de a fi colaborator al Secretarului de Stat Andrei Răzvan Grigorescu, avându-l ca şef în perioada 2001 – 2004. L-am admirat pentru modul strălucit în care ştia să conducă.
Aceasta s-a datorat manierelor şi alurei aristocratice a acestui om deosebit, permanent activ, care se adâncea complet în muncă.
Nu precupeţea nimic din a realiza ceea ce îşi propunea sau ni se cerea să facem. În munca sa depunea un efort excepţional, de cele mai multe ori şi cu preţul sănătăţii sale şi în pofida unei minime protecţii pentru viaţa lui.
Făcea totul cu o energie ieşită din comun.
Şi încă ceva, ştia să se bucure, să râdă, îi plăceau glumele chiar dacă îl vizau pe el. Rar se supăra pe cineva.
Ştia să fie amabil cu oricine, era chiar prieten. Nu mă feresc să spun că eu, ca şi alţi colegi, am petrecut alături de el momente de relaxare şi distracţie de neuitat.
Prin personalitatea şi activitatea sa, a fost un model expresiv şi convingător pentru semnificaţia lucrului bine făcut, a ataşamentului faţă de ţară, reuşind, cu o rară capacitate intelectuală, să îmbine performanţa profesională de vârf cu înţelegerea simplă faţă de problemele umane reale, cu vorba bună şi sfatul competent dat colaboratorilor.
Dar, cum spunea Voltaire, cea mai mare calitate de „şef” care a fost permanent în profesie, a fost un om „DREPT”.
A trecut în rândul celor drepţi prematur şi nedrept.
Aurel Mitu
Director General Adjunct
MIC, MEC, MEF (1994 – 2009)
O viaţă de OM
NAŞTEREA : 14 aprilie 1945 Bucureşti
Studii:
• Liceul “Nicolae Bălcescu”, actualmente “ I.C.Brătianu “ din Piteşti - absolvent 1962
• Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de Chimie Industrială - absolvent 1968
• Curs Postuniversitar la Institutul Central de Pregătire a Cadrelor din Economie şi Administraţia de Stat - absolvent 1984
Specializări:
• 1977: Curs "Calculatoare de proces", la "Control Data Corp." SUA
• 1990: Curs "Petrochemicals Marketing" - "The College of Petroleum Studies" - Oxford
Activitate profesională:
• Combinatul Petrochimic Piteşti, actualmente S.C. ARPECHIM S.A.
• 1968 - 1974: Inginer stagiar, şef de schimb
• 1974- 1982: Şef Secţie
• 1982 - 1984: Director de uzină
• 1984 - 1985: Director tehnic
• Centrala Industrială de Rafinării şi Petrochimie Piteşti
• 1985 - 1987: Director General Adjunct
• Ministerul lndustriei Chimice şi Petrochimice
• 1987 - 1990: Ministru Adjunct, coordonator al Direcţiei tehnice şi al sectoarelor Rafinării şi Petrochimie, Chimie Anorganică
• S.C. Arpechim S.A.
• 1990 - 1993: Director General
• S.C. Eastpoint International S.A.
• 1993 - 1996: Director General
• S.C. Oltchim S.A. Rm. Vâlcea
• 1996 - 1998: Consilier
• S.C. Lukoil Romania S.A. Bucureşti
• 1998 - 2000: Director General
• Ministerul Economiei şi Comerţului
• 2001 - 2004: Secretar de Stat
• SC AG Industrial Consult SRL Bucureşti
• 2005 – 2010 : Director General
• Federaţia Patronală Petrol şi Gaze
• martie 2005 – aprilie 2010 : Preşedinte, Preşedinte de Onoare
Activitate ştiinţifică:
• Autor a 35 brevete de invenţii
• Autor a 30 lucrări ştiinţifice publicate în ţară şi străinătate Laureat al Premiului "Nicolae Teclu" al Academiei Române, în anul 1990, pentru activitate ştiinţifică.
MAREA PLECARE : 11 aprilie 2010
